| Tristetea Vehementa (Part 2) |
| | Strainule ce bati la poarta de unde vii si cine esti?
Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?
"De unde vin? De unde pot veni, cind ochii-mi
plini de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse
in cripta mortilor poeti?"
Priviti sint gol, caci calea-mi fuse-atit de lunga
Si-n calea mea-ntilnii pe rind pe toti
Citi vrura sa va vinda podoabe noi ce nu se vind
Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine
Spre-acel indepartat intrezarit
In armoniile eterne dintr-un sfirsit si-un infinit.
"De unde vin? Eu vin din lumea creata dincolo de zare
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi"
Deschideti poarta dar, veniti in jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s
castele cu punti si santuri feudale
Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi
Veniti cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta!
Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cinturile voastre cu care azi cersiti o piine
Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de miine
Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare!
|
| |
